Fiecare in parte ne gandeam de mult sa ne facem un tatuaj. Eu vroiam un tatuaj cu model folcloric iar Daniel isi dorea unul stilizat, putin abstract dar care sa intruchipeze unul dintre animalele lui preferate. Cand ne-am apucat de organizat nunta, discutam despre posibilitatea de a ne realiza impreuna un tatuaj de nunta, o amintire pe care sa o pastram cu noi pentru totdeauna.
La inceput, eu am fost putin reticienta privind tatuarea. Imi doream unul insa totodata ma gandeam daca e bine ce vreau sa fac. Traind intr-o lume in care societatea s-a invatat de-a lungul timpului ca are dreptul sa iti dicteze stilul de viata, modul prin care privesti lumea si chiar bucuriile pe care ar trebui sa le traiesti si, crescand cu anumite principii si valori provenite din familie, mi-era mereu teama sa fiu asa cum vreau eu....altfel decat isi dorea societatea....sau parintii mei....sau prietenii mei.... Ma gandeam adesea daca intr-adevar e rau ceea ce vreau sa fac si nu gaseam niciodata curajul sa fiu 100% asa cum doream in sinea mea.
Incepand cu acest an in care viata a venit valatug peste mine fara sa-mi lase prea mult timp sa ma dezmeticesc din ceea ce mi se intampla, am decis ca e un moment bun sa fiu asa cum vreau eu sa fiu: cu parul roz, cu o verigheta atipica, putin hippie si putin folclorica, cu haine vesele si....cu un tatuaj. Si inca ma mai gandesc adesea oare ce va spune lumea...gand ce imi dispare instant in secunda doi. Dar ce conteaza ce spune lumea? Oamenii vor comenta oricum, te vor judeca in fata sau pe la spate, te vor admira sau te vor ponegri dupa bunul plac. Atunci, de ce sa faci ce spune lumea? De ce sa traiesti dupa cum spune lumea? Am decis ca incepand cu anul acesta sa traiesc dupa cum simt nu dupa cum cred ceilalti ca e mai bine pentru mine. De unde sa stie ei ce e mai bine pentru mine? Ei nu ma cunosc cum ma cunosc eu, ei nu mi-au fost alaturi secunda de secunda sa stie ce simt si ce gandesc si tot ei nu au cum sa isi dea cu opinia despre ceea ce ma face sau nu pe mine fericita.
Sunt un om pozitiv caruia ii place sa isi inceapa ziua tragand cu ochiul pe fereastra si salutand soarele. De ce nu m-as bucura de mine mai mult?
Asa ca dupa nunta, eu si Daniel am lasat un timp de gandire....am vrut sa vedem ce tatuaj ne vom face si sa lasam timpul sa ne dea o idee buna. Si timpul ne-a dat cea mai buna idee. Ne-am hotarat sa ne tatuam amprenta labutei lui Ursu. Ursu e ceea ce ne-a legat pe noi doi mai mult. E al treilea membru al familiei si sufletelul care are grija de noi si de care avem grija zi de zi. In luna ianuarie cand ne cautam locatie de nunta, am gasit sufletul asta mic in zapada la Sinaia, pe un frig de crapau pietrele. Noi locatie de nunta nu am reusit sa gasim la Sinaia insa am gasit-o pe Ursu, cea care avea sa devina la scurt timp sufletelul nostru. Ea e cea care ne-a invatat sa fim mai rabdatori, mai buni si mai veseli. Ne-a invatat cum sa o educam si sa o acceptam asa cum e ea. Ne-a aratat ca dresajul ei poate fi foarte distractiv si productiv daca suntem atenti si la ce isi doreste ea. Si asa, am ajuns sa fim nedespartiti si sa ne bucuram impreuna de dimineti cu alintat in pat, seri de joaca in curtea din fata blocului, mese luate in trei, batai pe inghetata si dulciuri, batai cu apa, rauri de munte traversate impreuna si zambete mii in fiecare clipa.
Tatuajele noastre....
Bianca: motto-ul meu de viata si bucuria florilor
La inceput, eu am fost putin reticienta privind tatuarea. Imi doream unul insa totodata ma gandeam daca e bine ce vreau sa fac. Traind intr-o lume in care societatea s-a invatat de-a lungul timpului ca are dreptul sa iti dicteze stilul de viata, modul prin care privesti lumea si chiar bucuriile pe care ar trebui sa le traiesti si, crescand cu anumite principii si valori provenite din familie, mi-era mereu teama sa fiu asa cum vreau eu....altfel decat isi dorea societatea....sau parintii mei....sau prietenii mei.... Ma gandeam adesea daca intr-adevar e rau ceea ce vreau sa fac si nu gaseam niciodata curajul sa fiu 100% asa cum doream in sinea mea.
Incepand cu acest an in care viata a venit valatug peste mine fara sa-mi lase prea mult timp sa ma dezmeticesc din ceea ce mi se intampla, am decis ca e un moment bun sa fiu asa cum vreau eu sa fiu: cu parul roz, cu o verigheta atipica, putin hippie si putin folclorica, cu haine vesele si....cu un tatuaj. Si inca ma mai gandesc adesea oare ce va spune lumea...gand ce imi dispare instant in secunda doi. Dar ce conteaza ce spune lumea? Oamenii vor comenta oricum, te vor judeca in fata sau pe la spate, te vor admira sau te vor ponegri dupa bunul plac. Atunci, de ce sa faci ce spune lumea? De ce sa traiesti dupa cum spune lumea? Am decis ca incepand cu anul acesta sa traiesc dupa cum simt nu dupa cum cred ceilalti ca e mai bine pentru mine. De unde sa stie ei ce e mai bine pentru mine? Ei nu ma cunosc cum ma cunosc eu, ei nu mi-au fost alaturi secunda de secunda sa stie ce simt si ce gandesc si tot ei nu au cum sa isi dea cu opinia despre ceea ce ma face sau nu pe mine fericita.
Sunt un om pozitiv caruia ii place sa isi inceapa ziua tragand cu ochiul pe fereastra si salutand soarele. De ce nu m-as bucura de mine mai mult?
Asa ca dupa nunta, eu si Daniel am lasat un timp de gandire....am vrut sa vedem ce tatuaj ne vom face si sa lasam timpul sa ne dea o idee buna. Si timpul ne-a dat cea mai buna idee. Ne-am hotarat sa ne tatuam amprenta labutei lui Ursu. Ursu e ceea ce ne-a legat pe noi doi mai mult. E al treilea membru al familiei si sufletelul care are grija de noi si de care avem grija zi de zi. In luna ianuarie cand ne cautam locatie de nunta, am gasit sufletul asta mic in zapada la Sinaia, pe un frig de crapau pietrele. Noi locatie de nunta nu am reusit sa gasim la Sinaia insa am gasit-o pe Ursu, cea care avea sa devina la scurt timp sufletelul nostru. Ea e cea care ne-a invatat sa fim mai rabdatori, mai buni si mai veseli. Ne-a invatat cum sa o educam si sa o acceptam asa cum e ea. Ne-a aratat ca dresajul ei poate fi foarte distractiv si productiv daca suntem atenti si la ce isi doreste ea. Si asa, am ajuns sa fim nedespartiti si sa ne bucuram impreuna de dimineti cu alintat in pat, seri de joaca in curtea din fata blocului, mese luate in trei, batai pe inghetata si dulciuri, batai cu apa, rauri de munte traversate impreuna si zambete mii in fiecare clipa.
Tatuajele noastre....
Bianca: motto-ul meu de viata si bucuria florilor
Labuta lui Ursu....la mine si la Daniel
Multumim Cristi de la Think in Ink Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu