"Te casatoresti cand te simti foarte vulnerabil", citeam acum cativa ani intr-o carte. Din pacate nici numele cartii si nici autorul citatului nu mi le reamintesc. Uneori, timpul face ca in memorie sa pastrez doar ceea ce ma face, fie si pentru un moment, sa ma opresc din orice as face si ma obliga sa cuget.
M-am gandit mult timp la aceasta vorba. Doar cel care cere in casatorie este vulnerabil sau si cel care accepta cererea? Eu as spune ca niciunul. Poti fi vulnerabil in fata iubirii? Cu siguranta ca esti. Orice om se inmoaie ca untul in preajma iubirii. Insa oare esti vulnerabil si in fata unei decizii de viitor? Ramane de discutat.
Atunci, de ce ne casatorim? Ne casatorim pentru ca ne simtim vulnerabili? Si daca e asa, atunci de ce unele relatii rezista multi ani? Si in acest caz nu ma refer la relatiile care rezista din inertie ca un mecanism stricat care merge in gol pentru ca asa e obisnuit, sau pentru ca e mai usor, sau pentru ca " te vorbeste lumea daca esti divortat". Ma refer la relatiile care rezista in iubire si dupa 50 de ani de casatorie. Nu poti fi vulnerabil toata viata.
Atunci, de ce te casatoresti? De cand am facut anuntul ca ma voi casatori, primesc tot felul de pareri: " trebuie sa te intelegi cu socri pentru ca dragostea se duce in timp si trebuie sa creezi armonia in casa cumva", sau, " de ce te grabesti?". In primul rand nu te casatoresti gandindu-te ca dragostea se va duce in timp. Te casatoresti pentru ca vrei ca dragostea asta, de acum, sa fie toata viata alaturi de tine. Iubirea e o alegere. In fiecare zi aleg sa iubesc omul de langa mine. Cand nu voi mai iubi omul de langa mine, casatoria nu isi va mai avea rostul. Iar de grabit, nu se pune problema. Cand esti de aproape 4 ani impreuna, la bine si la greu ( la propriu), cand stai in aceeasi casa de 3 ani si invatati impreuna sa va acceptati minusurile si sa va ajutati la nevoie, nu inseamna ca te grabesti. Ati trecut de pasul greu, pasul in care incercati impreuna sa va imbinati stilurile si caracterele atat de diferite.
Ne casatorim pentru ca vrem sa fim uniti in fata Domnului, ne casatorim pentru ca vrem sa avem familia, rudele si prietenii alaturi si sa ne bucuram impreuna. Nu ne casatorim pentru a face bani din asta, sau sa ne imbogatim. Daca reusim sa ne scoatem investitia vom fi mai mult decat bucurosi. Daca nu, tot bucurosi vom fi pentru ca nunta noastra e ceea ce ne-am dorit.
In tot acest timp am invatat de la Daniel ca datoria noastra pe pamant este sa ne bucuram de ceea ce avem, de oamenii dragi, de momentele frumoase pe care viata ti le ofera. Nu trebuie sa ajungi sa traiesti sub corvoada banilor. Ei nu dau valoare nici vietii si nici oamenilor. Valoare o da bucuria pe care o oferi si puterea de a ajuta pe ceilalti. Am fi toti bogati daca am fi mai dispusi sa ajutam si sa oferim bucurie in jur.
Asa ca, te casatoresti pentru a aduna bucurie in suflet, te casatoresti pentru ca vrei sa dansezi de bucurie pana dimineata ca esti iubit si iubesti si te casatoresti pentru ca simti ca vrei sa faci pasul asta. Avutia in viata ti-o da familia, copii tai, animalul tau de companie prin bucuria pe care le-o semeni in suflet. Bogat, e omul ce stie sa se bucure si sa bucure pe ceilalti.
Cu drag,
Bianca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu